Restart and go
Disconfort moral, dezamăgire, durere, tristețe, revoltă, ură, furie, lacrimi și gânduri de tot felul… M-am retras, m-am izolat, m-am închis în sinea mea pentru a face un restart la „sistem”. Prea multe evenimente s-au întâmplat în ultima vreme, care mi-au afectat starea de bine a sufletului…
#Colectiv
Am avut atâtea de spus, dar am preferat să tac… Cuvintele au prea puține litere ca să încapă îl ele toate emoțiile din suflet. Cert este că nimic nu va mai fi la fel după tragedia care a marcat România. #Colectiv e punctul zero al revoluției din sufletele noastre. Mările schimbări în societate pornesc de la micile revoluții din interiorul fiecăruia.
#Orhei
E primul an când am sărbătorit Hramul orașului în sinea mea. Am dedicat acea zi 100% copilului meu, nu am participat la sărbătoarea din centrul orașului. Am obosit de mega concertele din Orhei și de oamenii cu ochelarii roz, care primesc pâine și circ în doze industriale. Apreciez schimbările care se fac în oraș, despre unele chiar am scris, dar nu pot trece cu vedea aspectul financiar. Foarte bine că se muncește, așa aș trebui să facă orice administrație locală în țara asta, dar să fie transparenți. Când vom vedea și un raport al „investițiilor” cu numele investitorilor, nu doar al activităților?
#Activități
Am avut nevoie de o pauză. Decât să mă implic pe jumătate, mai bine nu o fac deloc. Decât să scriu un articol tras de gât și lipsit de suflet, mai bine îl las în ciorne. Cine a vrut să mă înțeleagă, a înțeles și nu a pus multe întrebări. Cine nu, să mă judece în continuare. Lista din carnetul cu idei e lungă, iar cu un gram de motivare și susținere, le voi transforma în fapte.
#Oameni
Oamenii din viața mea mă învață să iubesc, mă inspiră, mă fac să zâmbesc, să visez, să zbor, să vreau, o parte dintre ei nici nu știu cât de mult mă ajută prin simpla lor prezență în viața mea, iar alții mă fac să înțeleg cât de puternică sunt și cât de ușor pot trece peste problemele create de ei. Tratez oamenii cu respect și văd în ei partea lor bună, fiind conștientă că, mai devreme sau mai târziu, mă vor dezamăgi. În această lună de tăcere am „ars poduri”, am închis porți, dar am lăsat loc și de noi cărări. Voi descoperi și promova în continuare oamenii pozitivi, pentru că ei inspiră și vor să schimbe lumea din jurul lor (în curând o nouă poveste pe blog).
Am „dispărut”, am tăcut, am plâns, am făcut „restart”, am instalat un nou sistem de valori și acum sunt gata de un nou zbor prin lume 🙂 . Nu poți zâmbi mereu și nici nu trebuie, important e să nu te lași dusă de valul emoțiilor negative, dar să revii la gândirea pozitivă.
Trăiește AZI, fără regrete, IERI e deja istorie, iar MÂINE poate fi prea departe. Cum spunea Einstein:
„Viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți menține echilibrul trebuie să continui să mergi înainte.” 😉
