Paul Goma – singur împotriva tuturor (guest post)
Articolul de mai jos este un guest post, scris de Mutu Onorina și Gorgos Daniela, eleve în clasa a XII-a B, IP Liceul Teoretic ,,Onisifor Ghibu”, mun. Orhei, coordonate de doamna Ludmila Pantaz. Lucrarea a fost prezentată în cadrul Conferinței republicane a elevilor, cu genericul: ,,Personalități notorii ale Basarabiei, care au contribuit la trezirea conștiinței naționale în sec. XX – XXI”, ediția IV, organizată în Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Principesa Natalia Dadiani’’ mun.Chișinău. Munca de cercetare și lucrarea prezentată au fost apreciată la note maxime. Pentru participare la Conferință elevii și Liceul au primit o donație de carte, oferită cu mare drag de Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Elevele au demonstrat rolul lui Paul Goma în afirmarea valorilor și demnității naționale prin studiul la tema „PAUL GOMA – SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR”.
Pentru mai mulți profesori și elevi din Republica Moldova, creația lui Paul Goma este aproape necunoscută. Am putea invoca mai multe motive pentru a explica acest gol, pornind de la vidul informațional, deficitul de carte și până la lipsa creației scriitorului în majoritatea manualelor. Scriitorul nu avut parte de interpretări, sinteze și aprecieri pe potriva talentului, și aceste lacune au periclitat serios receptarea operii lui. Cunoașterea personalităţii lui Paul Goma este un imperativ al zilei care trebuie realizat la modul serios și plenar, deoarece creația acestui scriitor este una din șansele noastre de-a intra în contact și în rezonanță cu traumele suferite de poporul nostru.
Paul Goma născut la data de doi octombrie 1935 în satul Mana, Județul Orhei, Regatul României, este o personalitate cunoscută în Occident, atât ca om politic cât și ca scriitor. Din momentul în care postul de radio Europa Liberă îi difuzează scrisoarea de aderare la Carta 77, Paul Goma devine unicul disident român anticomunist omologat la nivel mondial. La apariția romanului ”Ostenato”(1971), care, după ce a fost respins de cenzura din România, pe motiv că depunea mărturii despre închisorile comuniste, a fost editat concomitent în RFG și Franța, autorul a fost numit un ”soljenițân român”. 
Scriitorul de la Mana s-a opus deschis sistemului promovat de URSS, trecând astfel prin închisorile de la Jilava și Gherla. În ciuda nenumăratelor bătăi, arestări, restricții, intimidări, discreditări publice, hărțuiri ale Securității, el a rezistat, scriind mai mult de patruzeci de cărți, prin care s-a manifestat ca un scriitor incomod pentru oficialitățile comuniste și postcomu-niste. De aceea, aproape toate cărțile sale au apărut mai întâi în străinătate, fiind traduse în limbi de mare circulație (franceză, germană, olandeză, suedeză, engleză, italiană), în timp ce acasă a fost supus cenzurii, interzis, acuzat de lipsă de talent, cele mai multe cărți ale sale fiind editate în română cu mare întârziere, abia după decembrie 1989.
În 1939, când a fost semnat pactul diabolic Molotov-Ribbentrop, de către Germania nazistă si URSS, familia Goma a luat drumul pribegiei, evadând dincolo de cortina de fier, în România. Paul Goma s-a arătat din tinereţe animat de un spirit contestatar, declarând că persecutarea sau escamotarea unui cetăţean rentează pentru putere, numai dacă rămâne necunoscut. În iunie 1940, când URSS anexează Basarabia, familia nu reuşeşte să se refugieze în dreapta Prutului. Imediat, tatăl său este arestat de NKVD şi 4 ani familia nu mai ştie nimic despre el. Peste un an de la evadarea tatălui din Siberia şi revenirea lui la Mana, se întorc bolşevicii, și familia Goma, tocmai reîntregită este nevoită să se refugieze în „țară”, cu acte false. Se stabilesc în satul Buia pe Târnava Mare. Sunt hăituiți și trăiesc precar și cu teama de a fi demascați și trimiși la ruși. Peste ani, îşi aduce aminte cu umor dar și cu ironie, în romanul „Din calidor” de această perioadă a necopilăriei din copilăria lui.
Se spune că Dumnezeu îi încearcă pe fiii săi preaiubiţi, punându-le în cale dificultăţi, adesea insurmontabile. În cazul Paul Goma, această iubire infinită s-a materializat într-o continuă luptă cu regimul ideologic al acelor vremi: comunismul. În 1946 îl găsim la Școala Normală „Andrei Șaguna” din Sibiu, în 1948 la școala din Șeica Mare, iar din 1949 este elev la liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, de unde este exmatriculat în 1952, din motive politice. Și această perioadă îi prilejuiește scriitorului, de mai târziu, reflexii pline de umor și ironie în romanul „Astra”. După încercări nereușite la Sighişoara şi Braşov de a se înscrie la un alt liceu pentru a încheia bacalaureatul, în rând cu foştii colegi, pierde un an. Intră, sau mai corect se strecoară, la liceul din Făgăraş în 1953 pe care-l absolveşte în vara lui 1954. Reuşeşte la admitere în mediul academic superior şi este înmatriculat la Institutul de Literatură şi critică literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti.
Dar în 1956 este arestat şi condamnat. Face închisoarea la Malmaison şi Jilava (1957), la Gherla (1958) după care urmează 4 ani de domiciliu obligatoriu la Lăţeşti, până în 1963. Nu este primit la facultate şi se angajează ca muncitor, tehnician sau fotograf în Buhuşi, Şercaia, Făgăraş şi Braşov. Din 1965 îşi reia studiile la facultatea de Filologie a Universităţii Bucureşti. Debutează ca scriitor cu povestirea „Cum bate toba” în revista Luceafărul. Între 1968 şi 1973 este redactor la „România literară”. 
Încă pe când era elev în clasa a zecea a Liceului ”Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a început să-și manifeste ferm pozițiile faţă de regimul existent. A fost reținut opt zile la Securitate, din cauză că a vorbit în clasă despre partizani și pentru că avea un jurnal-intim codificat, iar apoi a fost exmatriculat din toate școlile din țară. Principiile sale însă s-au menținut. Fiind student al Institutului de Literatură și Critică Literară ”Mihai Eminescu”, a ajuns să fie criticat de rectorul universității pentru afirmații care contraveneau politicii oficiale, pe atunci, în 1956. El afirmă fără teamă că ”moldovenii” din RSS Moldovenească sunt români, că ”limba moldovenească” este o invenție a sovieticilor, impunând basarabenilor o limbă care nu există. El explica că locuitorii vorbesc limba română care este o limbă de origine latină, și nu o limbă-slavă. De altfel, el afirmă că trupele sovietice din România sunt trupe de ocupație și că, astfel, limba rusă nu trebuie să fie obligatorie. Drept urmare Paul Goma a fost arestat în anul 1956 și acuzat de ”tentativă de organizare de manifestație ostilă”. În primăvara anului viitor, el a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a petrecut în închisorile Jilava și Gherla. 
Paul Goma este o personalitate modelatoare. Demnitatea prin care a înfruntat dictatura dace din el o credibilă instanță de conștiință și de morală. Ideile lui au fost neuitarea și exprimarea răspicată a adevărului. Memoriile, scrisorile, jurnalele articolele de presă și studiile sale istorice sunt unice în sine prin adevărul spus tranșat, fără cedări. Chiar și romanele sale, produse ale ficțiunii artistice, ancorează în realitatea istorică obiectivă. Romanul „Ostinato” ce cuprinde mărturii din închisorile româneşti, refuzat de editurile din ţară este publicat în Germania (1971) şi Franţa sub titlul „La cellule des liberbles”.De altfel, de acum, tot ce scrie Paul Goma, se publică în străinătate, nimeni în România nemaiavând curajul să-l editeze. Următoarea apariţie editorială în România va fi doar după revoluţie, în 1990, cu romanul „Gherla”, care apăruse la Gallimard în 1976. Cărţile lui sunt bine primite în occident de critică, de lumea literară, de diasporă, iar autorul e socotit un Soljeniţân al României. Este arestat, bătut la Securitate, eliberat după o campanie internaţională, dar el a rezistat.
Ura vădită împotriva nedreptăţilor acelei perioade Paul Goma o demonstrează nu numai prin activitatea sa literară, dar şi prin inițiativele protestatare pe care le-a înfăptuit. În 1977 redactase ,,Scrisoarea deschisă adresată participanţilor la Conferinţa de la Belgrad”, în care numeşte statele comuniste ,totalitare”.Scrisoarea a fost difuzată la postul de radio ”Europa Liberă”, şi în scurt timp a reuşit să adune peste 200 de semnături. Astfel se năştea ”Mișcarea Goma pentru Drepturile Omului”, fapt pentru care, el şi soţia sa , au fost expulzaţi din ţară. În consecinţă Paul Goma a cerut azil politic statului francez, unde trăieşte și astăzi. Expulzat în Franța, Goma își continuă lupta împotriva regimului comunist de la Bucureşti și a lui Nicolae Ceaușescu, ceea ce l-a făcut, ulterior, ținta unui atac de asasinat, dar din fericire această tentativă a dat greș.
Pentru mulţi dintre români, Paul Goma este modelul absolut al disidenţei autentice. În exil, Goma a continuat să scrie şi să construiască, volum după volum, una dintre cele mai complexe opere memorialistice semnate de un român. Practic, lui Paul Goma nu-i lipsea nimic să devină unul dintre cei mai celebri şi mai admiraţi scriitori români contemporani. După 1989 Paul Goma s-a manifestat ca un critic extrem de sever al contemporanilor săi, ceea ce l-a făcut încă odată incomod. Paul Goma a rămas un adversar al regimului, chiar dacă nu totalitar, dar în care oamenii încă au interese personale pe care le satisfac uzând de puterea lor. ”Am împuiat capul eventualului cititor cu atâta biografisme, atâtea amănunte, atâtea fleacuri care acum, în noul mileniu, și-au pierdut importanța.Îi comunic prin scris străine lui, fiindcă cititorul nu vrea-să-știe nimic, fiindcă lui i-e frică de moarte, el vrea să trăiască, fie și amnezic, nu să piară dacă, doamne-ferește, deschide gura, vrea să-și refacă viața, altfel decât fusese sub comuniști”, spunea Paul Goma.
Scandalul care i-a afectat cel mai tare imaginea publică a fost iscat în urma publicării eseului ,,Săptămâna roşie: 28 iunie-3 iulie sau Basarabia şi Evreii”, în care stabileşte o legătură între crimele de război comise după 22 iunie 1941 de regimul antonescian împotriva evreilor şi ceea ce numeşte ,,răzbunarea pentru faptele reprobabile din anul precedent”, pentru ce a fost acuzat de antisemitism. Dincolo de toate aceste dificultăţi, de nemulţumirile pe care le-a trezit anumitor demnitari ai vremii, Paul Goma rămâne un exilat în uitare, un nomad al dreptăţii, care apus pe hârtie chinurile unui popor.
Consiliul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova a decis să-l propună pe scriitorul basarabean Paul Goma la Premiul Nobel pentru Literatura în 2013. Este pentru prima dată când un scriitor basarabean a fost propus pentru acest premiu. Paul Goma este o oglindă în care mulţi intelectuali de azi, care au devenit brusc „dizidenţi” pe la televiziuni, după 1990, nu se pot uita. Şi aşa se explică că nu este bine primit nici de foştii securişti, nici de activiştii culturali, dar nici de scriitorii proaspăt „disidenţi”. Între „defectele” lui Goma este şi acela că nu poate, nu vrea, să ocolească adevărul, că nu e oportunist. Are puterea exemplară de a spune adevărul ştiind că va fi batjocorit.
Biografia lui Paul Goma contribuie la formarea autorului ca personalitate în plan politic şi literar, prin parcurgerea celor trei etape care îl situează într-un exil continuu, atât exterior, cât şi interior, psihologic. De fiecare dată el este nevoit să plece către un nou ,,acasă”, intransigenţa sa constituind punctul de rezistenţă în lupta cu aprigul braţ al Securităţii. Din acest motiv, coabitarea literaturii cu politica este în mod evidentă în operele sale.
Paul Goma este si va rămâne omul legendă, omul care în pofida obstacolelor si greutăţilor puse în cale , nu a renunţat la poziţia sa, şi-a menţinut verticalitatea şi a continuat să lupte împotriva Sistemului Comunist.
—
În 2015 Paul Goma este desemnat Cetățean de onoare al raionului Orhei.
){kind=link}