De la omidă la fluture nu e decât un gând

De mică au fost pasionată de insecte, am avut chiar cel mai mare insectar din școală. După o vară întreagă de alergat după gâze, văzusem o pe o creangă, o creatură ciudată, verde, cu multe puncte colorate și cu puf alb. Abia după ce am văzut cum mănâncă dintr-o frunză, am înțeles că e o omidă.

Aveam vreo 13 ani, în acea vară când am descoperit fluturii. Încă nu învățasem la școală despre ei, așa că am căutat informații în enciclopediile de acasă. (Pe atunci nici nu știam de internet, google sau wikipedia).

Curioasă de fire, mergeam în fiecare zi, să văd ce face omida mea. Eram atât de entuziasmată când am aflat că din ea va ieși un fluture. În capul meu alergau atâtea întrebări: cum se întâmplă procesul de transformare, cum dintr-o creatură așa ciudată (a se citi urâtă) vă ieși un fluture de toată frumusețea.

Așa am decis să fac primul meu experiment. Am luat omida în casă și am pus-o într-o borcan, l-am astupat cu tifon, să nu fugă și în fiecare zi îi purtam de grijă, aduceam frunze de pe copacul de unde o găsisem.

O supravegheam cu mare grijă și interes, iar la un moment dat am văzut că-și adună mai multe frunze și începe să-și facă un cocon. Cam 24 de ore i-a luat să se transforme în pupă. Eu eram cea mai fericită copilă! Vă dați seama? Văzusem cu ochii mei un strop din magia naturii. (Ce păcat că nu aveam aparat foto, telefon, instagram și facebook atunci :D.)

Fluturii au metamorfoza completă, compusă de 4 etape: ou, omidă, crisalidă și fluture matur.

Toată iarna am vegheat asupra „obiectului meu de cercetare” și când am văzut cum începe să se miște ceva acolo în crisalidă, eram cea mai fericită mică cercetașă. Am văzut chinurile facerii, am văzut cum se naște un fluture! A fost magic!

Au mai trecut anii, iar acest moment memorabil din copilărie, m-a marcat pentru totdeauna.

Oare omida știe că va deveni fluture?

Oamenii au metamorfozele lor. Unii se complac în starea de omidă, își găsesc „frunzele” preferate și le mănâncă toată viața, rămân prinși în această etapă și le convine să fie doar consumatori. Nu mai au curajul să se transforme în fluturi și să zboare, să desfacă aripile și zboare liberi spre soare, să zboare din floare în floare!

Dacă „omizilor” cu două picioare nu le-ar fi frică de viitor și nu s-ar opri la jumătate de drum al metamorfozei, am avea mai mulți „fluturi” fericiți!

Prea mulți fricoși, care și-au găsit zona de confort, prea multe omizi care doar mănâncă frunze și prea puțini fluturi, care polenizează florile.

De la omidă la fluture, nu e decât un gând, o dorință, un pas.

Transformă-me! Ajunge să fii omidă! Lasă-te pe valul metamorfozei și au curajul să treci la o nouă etapă a vieții. Să fii tu cel care aduce valoare lumii.

Devino cel mai frumos fluture și începe „procesul de polenizare” a lumii, cu ideile și faptele tale.

Curaj!

Comentarii