#VacantaLiei din 2017 = 2150 km
Aventuri, experiențe, descoperiri, provocări, surprize, emoții, toate s-au transformat în amintiri frumoase, iar ca să nu le uităm am zis că merită le se adun într-un mic articol pe blog. Lia-Anastasia, fetița mea, care a împlinit recent 6 ani, a prins gustul călătoriilor încă de pe la 2 ani, de atunci descoperim lumea împreună.
#VacantaLiei din 2017 = 2150 km, 7 zile , mers cu mașina, cu autocarul, cu trenul, cu avionul și cu metroul, prin Orhei – Chișinău – București – Brașov – Cluj – Hațeg – Caransebeș – Timișoara – Iași – Chișinău – Orhei.
Planificare
Noi avem o tradiție în familie, pe lângă toate cadourile materiale primite de ziua ei, cel mai așteptat și apreciat cadou e o călătorie, primește în dar un oraș nou. Când a împlinit 5 ani am amânat ”cadoul”, pentru că era răcită, așa că în acest an am încercat să compensăm.
Dacă la 4 ani a primit în dar Bucureștiul, la 6 ani ne-am propus să punem Clujul pe raftul ei cu amintiri, dar ne-a ieșit un cadou mai mare 😀 .
Ne-am planificat vacanța cu o lună înainte. Am vorbit mult despre mijloacele de transport, despre destinații, iar cel mai important moment din toată planificarea, a fost să-i aflu așteptările. Am lăsat-o să-și aleagă hainele, cărțile și jucăriile, am făcut bagajul împreună și am pornit la drum.
I-am răspuns la fiecare întrebare, astfel încercam s-o ajut să-și depășească frica de necunoscut și să avem o vacanță cât mai frumoasă.
Prima destinație a fost Bucureștiul
Lecția pe care mi-a oferit-o Lia-Anastasia la București o voi ține minte toată viața. Ea adoră să meargă cu metroul și a insistat să mergem cât mai mult cu acest ”tren care merge sub pământ”. Sigur că am acceptat să-i satisfac dorința (chiar dacă asta a presupus să car valiza noastră pe scările din stații). A mers pentru prima oară cu metroul, când avea 5 ani, iar când ne-am întors din acea călătorie numai despre metrou vorbea.
Atât de puțin îi trebuie unui copil ca să se bucure de viață! Fericirea de pe chipul ei m-a făcut să mă opresc din „goana gândurilor” și s-o admir, să mă bucur împreună cu ea de acele câteva minute de fericire. Știe deja toate stațiile, e foarte atentă la urcare și coborâre, îi mai este frică de ușile de la ieșire, dar ne vom împrieteni și cu ele.
M-a întrebat de ce nu merge toată lumea cu metroul, că-i atât de interesant și ajungi foarte repede la destinații, nu stai la semafoare și în trafic.
La Târgul de Crăciun din București ne-am văzut cu fosta mea colegă de clasă, Albina și am savurat un pic din atmosfera de acolo.
Lia nu a prea stat la poze, ea avea de alergat pe lângă brad, care era unul imens.
Prima ei călătorie cu trenul: București – Brașov
Ne-am trezit la prima oră și am luat (evident 😀 ) metroul spre gară, am ajuns un pic mai devreme și am avut timp pentru un tur al gării. Copilul a învățat ce înseamnă un peron, cum arată o locomotivă și cine sunt domnii îmbrăcați în uniforme albastre.
A dormit jumătate de drum, iar când am ajuns prin munți, parcă a simțit că merită să se trezească și să admire frumusețea de după geam. A văzut prima zăpadă din această iarnă și era foarte impresionată. Când am întrebat-o ce i-a plăcut cel mai mult în prima ei călătorie cu trenul, mi-a spus că trecerea prin tuneluri a fost ca-n filme, iar zăpada de pe munți era ca-n povești.
De la Brașov am continuat călătoria cu mașina, spre Cluj, cu pauze la Cetatea Făgăraș și la Castelul de Lut.
La cetate întreba de prințese și regi, a rămas un pic dezamăgită că nu i-a găsit acasă. Nu e foarte interesată de istorie la vârsta ei, ea caută povești și surprize. S-a bucurat foarte mult că doamna de la casă i-a oferit și pisicii un bilet 😀 .
În căutarea Zânelor, la Castelul de Lut
Văzusem câteva poze pe Facebook cu acest castel și am zis că e musai să ajungem acolo. Încă nu e gata, dar povestea din jurul locului îți trezește curiozitatea. Vreau neapărat să revenim aici în sezonul cald.
A primit în dar Clujul
La Cluj ne aștepta Felicia, (colega mea de cabină din Grecia) ea ne-a fost ghidul nostru prin capitala Transilvaniei. Am prins o zi frumoasă pentru plimbări și am profitat din plin.
Seara am dat o tură pe la târgul de Crăciun din Cluj, unde am mâncat cea mai gustoasă ciocolată homemade (și acum îmi pare rău că n-am luat mai multe bucăți 😀 ).
Discuții cu Lia despre Cluj:
– Lia, cum a fost la târgul de Crăciun de la Cluj?
– Bine.
– A fost frumos, ca-n povești?
– Nu, doar frumos :).
La Cluj a avut și noi experiențe culinare, și-a pus sare și piper în ceai 😀 (și clar că nu i-a plăcut), nu i-au plăcut scoicile, pe care le-a gustat pentru prima oară și în general nu a prea mâncat :/. În schimb, a primit mare plăcere la un spațiu de joacă, unde s-a jucat cu Nichita, băiatul Natei (buna mea prietenă, mutată de ceva vreme la Cluj).
Nu am reușit să înțeleg prea multe despre viața din Cluj, așa că va trebui să revin :).
După Cluj, a urmat un drum lung cu mașina, cu o vizită surpriză la zimbrii de la Hațeg.
Un alt moment important al vacanței a fost faptul că a scăpat de răul de mașină. A luat pastile, acadele, dar tot discuțiile au ajutat cel mai mult. Încercam s-o sustrag de la gândul că îi este rău cu jocuri, glume și povești. Am sperat că va dormi un pic pe drum, dar n-a fost să fie.
Primul ei zbor cu avionul
Punctul culminant al vacanței a fost zborul cu avionul. Pe ultima sută de metri am introdus și Timișoara în program (acolo avem rude, pe care nu le-am văzut de mult timp și era păcat să nu le facem o scurtă vizită, dacă tot eram așa aproape). Lia nu a mai avut chef să ieșim la o plimbare prin Timișoara, așa că am ținut cont de dorința ei și am stat în casă. Avea emoții mari pentru primul ei zbor cu avionul și mă întreba dacă vom avea parașute, dacă nu cumva vom cădea peste pământ, dacă vom avea aer acolo în cer și multe alte curiozități.
I-a plăcut procedura de trecere a controlului. Se uita foarte serios la domnii de acolo, care ne controlau bagajele, nu mai avea răbdare să vadă avionul și să ne urcăm mai repede în el.
Am prins o dimineață senină și am putut admira munții Carpați în toată splendoarea lor. Lia nu-și dezlipea ochii de geam. Cel mai mult i-a plăcut că ”doamna care zâmbea frumos” (mai târziu a aflat că era o stewardesă), i-a adus suc și un pachețel de biscuiți, ba chiar i-a mai dat încă unul.
La aterizare a durut-o un pic o ureche, dar am prevenit-o că ar putea s-o doară, așa că a fost ceva trecător.
Am aterizat la Iași, iar după câteva ore eram deja acasă. Eu cam obosită, ea foarte fericită :).
Pentru mine, a fost solicitant să car bagajele și să țin pasul cu energia Liei, dar sclipirea din ochii ei a compensat toată oboseala. Când o vedeam cât de încântată era și cât de curioasă devenise, nimic nu mai conta.
Nouă, maturilor, ne pare atât de complicat să organizezi o călătorie împreună cu copiii, dar în realitate e mult mai simplu decât pare. Secretul este comunicarea cu copilul, ascultați-le dorințele și încercați să-i satisfaceți necesitățile. Ea a savurat fiecare clipă din această vacanță, s-a distrat, a trăit senzații noi și s-a maturizat. După fiecare vacanță, devine mai responsabilă, mai independentă și mai fericită.
Prin acest articol îmi doresc să inspir câți mai mulți părinți să călătorească împreună cu copiii lor. Nu așteptați să mai crească (când vor crește, vor merge și singuri 😀 ), planificați-vă vacanțele împreună și adunați cât mai multe clipe trăite intens, pe raftul amintirilor voastre.
