PETRU BUNĂCALEA – un fiu al neamului împătimit de istorie și adevăr (guest post)

By  |  0 Comments

Acest text este un guest post, articolul este scris de Globa Veronica, elevă în clasa a X-a, IP Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, mun. Orhei, coordonator: Varvara Chiperi, profesoară de istorie.

Lucrarea a fost prezentată în cadrul Conferinței republicane a elevilor, cu genericul: ,,Personalități notorii ale Basarabiei, care au contribuit la trezirea conștiinței naționale în sec. XX – XXI”, ediția IV, organizată în Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Principesa Natalia Dadiani’’ mun.Chișinău. Munca de cercetare și lucrarea prezentată au fost apreciată la note maxime. Pentru participare la Conferință elevii și Liceul au primit o donație de carte, oferită cu mare drag de Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Republicii Moldova. 

Citiți aici lucrarea despre Paul Goma

PETRU BUNĂCALEA – UN FIU AL NEAMULUI ÎMPĂTIMIT DE ISTORIE ŞI ADEVĂR

Înțelepții susțin că omul s-a născut din propria lui istorie, iar istoria este o parte din noi. Noi toți suntem oameni ai acestui pământ și ne dorim pace, un viitor sigur, însă nu vom ajunge nicăieri fără cultură și respect față de istorie, față de înaintașii noștri. Totuși, suntem mari norocoși că printre înaintașii noștri avem multe personalități, modele demne de urmat, de la care învățăm să redevenim patrioți, să ne iubim credința, neamul, să ne jertfim, fiecare după puterile lui, pentru binele și prosperarea țării. O astfel de personalitate a fost profesorul, istoricul și scriitorul Petru Bunăcalea.

Petru Bunăcalea, profesor de limba și literatura română și istoria românilor, s-a născut în anul 1927 în comuna Olișcani, plasa Rezina, județul Orhei. S-a stins din viață la 17 decembrie 2006. Studiile primare le-a făcut în sat, a urmat studiile secundare la Liceul de băieți ,,Vasile Lupu” din Orhei, întrerupte ulterior de război și prelungite mai apoi la Școala Pedagogică din orașul Orhei ( 1949). În anul 1954 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie la Institutul Pedagogic „A. Russo” din or. Bălți, iar în 1959 – Facultatea de Filologie, Limbă și Literatură Română la Institutul ,,Ion Creangă” din Chișinău. 

Petru Bunăcalea a început activitatea ca învățător în satul Căzănești, r-ul Telenești, mai apoi a activat ca profesor de limba și literatura română, director adjunct și director de școală în s. Negureni, Telenești , consilier în Consiliul Municipal Orhei, inspector școlar în raionul Orhei. A făcut studii postuniversitare la Universitățile din Leningrad și Moscova. În ultimii ani a predat limba și literatura română la Liceul Teoretic ”Onisifor Ghibu” și Gimnaziul nr. 6 din or. Orhei.

Pentru prima dată îi surâse soarta în 1937 când citise o poezie, compusă de el în limba română, la dezvelirea monumentului lui Vasile Lupu din piața centrală a orașului Orhei ( Anexa 3). Auzindu-l, Vasile Mahu – directorul Liceului de băieți „Vasile Lupu”, l-a îmbrățișat și i-a zis: „De astăzi ești elevul nostru”3. Aceste cuvinte l-au făcut să lăcrimeze și i-au marcat întreaga viață. Astfel se pomenise înscris la liceul de băieți, studii întrerupte de evenimentul tragic din vara anului 1940 și de război. 

Fiind coleg cu mulți dintre profesorii care activează și în prezent la noi în liceu am aflat multe lucruri deosebite despre profesorul, dar și despre luptătorul și marele patriot Petru Bunăcalea. I-a avut colegi de breaslă pe regretatul scriitor Gheorghe Bossi – Dumeneanu, membru al Uniunii Scriitorilor (1) din România, pe profesorii care au activat și astăzi mai activează în liceu: A. Stratan, E. Soroceanu,
E. Marandiuc, V. Șova, V.Prisăcaru, M. Chișlaru. 

Astfel am aflat că grație efortului domniei sale în anul 1993 a fost deschis la Orhei primului liceu după proclamarea independenței R. Moldova, primul deschis după 1940 (Anexa 5, 6). Petru Bunăcalea a muncit enorm pentru renașterea învățământului liceal la Orhei, pentru asigurarea liceului cu literatură și manuale în limba română. A avut de înfruntat multe obstacole, piedici și chiar persoane incomode, făcând numeroase deplasări peste Prut pentru a aduce aici, la Orhei, raza de lumină, cultură și istorie națională, de care am fost lipsiți în anii regimului totalitar comunist. 

Fosta directoare a liceului E. Bulat ne-a relatat că profesorul Bunăcalea mergea deseori în România, a organizat peste 12 excursii în România cu elevii liceului, tot el a inițiat primul parteneriat educațional cu Liceul de la Moinești, județul Bacău (Anexa 7). De nenumărate ori a fost întors înapoi de vameșii moldoveni care nu-i permiteau să aducă în republică literatura donată de frații români. În pofida greutăților, profesorul Bunăcalea cu mult curaj și perseverență a reușit ca toată literatura românească, atât de valoroase și necesară atunci, să ajungă la elevii și profesorii din Orhei. 

Fiind profesor de limba și literatura română a organizat la liceu un Cenaclu literar Tinerii condeieri, printre discipolii săi a fost scriitoarea, traducătoarea Maria Augustina Hîncu ( elevă în a.1996-1999), care a publicat primele plachete de versuri fiind în liceu ( În umbra destinului ( 1998), Strigăt de lumină ( 1999)). Prin publicarea ziarului Lyceum , a cărui redactor a fost, profesorul Bunăcalea a promovat tinerele talente de jurnaliști și scriitori ( Anexa 8). 

Numeroasele mitinguri şi manifestaţii de protest organizate la sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut din RSS Moldovenească au condus la trezirea conştiinţei naţionale a populaţiei din stânga Prutului. Fiind o fire de luptător , având convingeri profund patriotice Petru Bunăcalea s-a aflat pe baricadele mișcării naționale pe parcursul anilor 1987-1989. A fost unul din fruntaşii Mişcării de Renaștere Națională din Orhei. Au urmat mitinguri, demonstraţii de protest, arestări şi concedieri, campanii anevoioase pentru realizarea dezideratelor naționale și revenirea la valorile naționale: Limba română, istorie, tricolor, independență.

De remarcat că în perioada respectivă profesorul a publicat în „ Literatura și arta”, „Flux de Orhei”, ” Glasul națiunii”, „Plaiul Orheian” mai multe articole și o parte din poeziile sale prin care a transmis chemarea sa înflăcărată la renașterea națională ( Anexa 9).

Începând din anul 1971 a fost preocupat de lucrul științific, activând la Institutul de Cercetări Științifice în domeniul Pedagogiei. Interesat de istoria și cultura națională a cercetat multe materiale și s-a documentat din arhivele de la Moscova referitoare la istoria Basarabiei. Paralel cu activitatea educațională, s-a dedicat studierii documentelor istorice din arhivele de la Moscova, Kiev, Odessa, Chișinău, a cercetat surse documentare din arhivele și muzeele de stat din România, din arhivele de la mănăstiri și cele particulare.

Această trudă de mulți ani a realizat-o de dragul căutării adevărului despre istoria românilor basarabeni. Fost elev al Liceului ,,Vasile Lupu” din Orhei , P. Bunăcalea s-a interesat în mod deosebit de soarta colegilor , care, odată cu ocuparea în 1940 a Basarabiei de către URSS au opus rezistență regimului de ocupație comunist.

Printr-o colaborare și muncă de cercetare și căutare profesorul P. Bunăcalea și ziaristul Andrei Calcea, participant la luptele din Transnistria din 1991-1992, au scos la lumină una din cele mai eroice, dar și tragice pagini de luptă și rezistență națională din istoria orașului Orhei în cartea ,,Osândiți la nemurire”.

În prefața lucrării autorii au menționat că dedică cartea elevilor Liceului Teoretic ,,Onisifor Ghibu” și Colegiului Pedagogic ”Vasile Lupu” din Orhei ,, Dorim ca ea să fie călăuză în viață și exemplu de iubire sfântă și credință în numele libertății și fericirii întregului neam românesc”4 ( Anexele 11, 12). 

Autorii ne vorbesc despre lupta antisovietica si anticomunista, despre faptele de vitejie săvârşite de membrii organizaţiei clandestine ,,Majadahonda”, formată de elevii de la Liceul de băieți „Vasile Lupu” din Orhei ( Anexele 10, 13). Istoria lor este uluitoare și tragică. După ocupația bolșevică a  Basarabiei, aceștia se organizează și încep o bătălie, superbă prin gratuitatea ei de moment, împotriva sovieticilor.

Liceenii, uniți sub lozinca libertății, au organizat mai multe acțiuni de rezistență anticomunistă. În Orhei încep să apară proclamații care demontau sistematic propaganda comunistă sau minciunile cu privire la așa zisa „eliberare”. Culmea acestor acțiuni s-au petrecut în timpul sărbătorii de Crăciun. Acești tineri de 17-18 ani au îndrăznit si au reușit sa dea jos steagul roșu bolșevic de pe instituțiile oficiale și să arboreze, în schimb, tricolorul pe clădirea Comitetului de partid bolșevic, pe fosta clădire a Primăriei si, mai ales, pe clădirea NKVD-ului ( Anexa 14).

De Crăciun, în plină ocupație bolșevică, deasupra orașului Orhei flutura tricolorul românesc, și nu unul
singur, ci trei drapele fâlfâiau pe cerul înseninat de Ziua Nașterii lui Iisus Hristos. Organele NKVD au deconspirat Grupul de rezistență națională. În noaptea arestărilor, Anatol Gumă, liderul organizației scria în fața anchetatorului : „ …Lupt contra regimului de ocupație, care ne-a furat libertatea, din convingere și am scop bine determinat – reîntregirea cu Țara – Mamă, discreditarea și slăbirea regimului bolșevic, stabilit în Basarabia…”( Gumă Anatol, 30 ianuarie 1941).

Represiunea a fost teribila: peste 50 de liceeni au fost condamnați, 8 dintre ei la pedeapsa capitală, alții la detenție în lagărele siberiene. O răzbunare mai oribilă, împotriva unor copii de numai 17 ani, nu cred sa mai fie descrisă undeva în istoria națională. Puțini dintre ei a supraviețuit, soarta multora dintre ei rămâne deocamdată necunoscută, dar toți, absolut toți tinerii patrioți ai mișcării de rezistență, Majadahonda” sunt ,,osândiți la nemurire”, în mare parte datorită trudei profesorului Petru
Bunăcalea și jurnalistului Andrei Calcea, care după cum mărturisesc chiar ei, au cercetat ani buni prin
arhive, au adunat, fărâmă cu fărâmă, materialele documentare despre activitatea acestei organizații
ilegale de rezistență pentru a scoate de sub tipar în 1999 cartea ,,Osândiți la nemurire”.

Publicarea acestei cărți este rodul unei munci îndelungate de cercetare și studiere a unui volum imens de
materiale de arhivă ( 11 dosare a câte 1000 de pagini fiecare ), a mărturiilor oamenilor vremii, rude și
cunoștințe ale celor condamnați. Despre activitatea organizației Domnul Bunăcalea a aflat și din
corespondența și discuțiile cu Oleg Frunză membrul activ al organizației ilegale, unul din supraviețuitori, domiciliat în România, în orașul Bacău.

Faptele acestor eroi si curajul lor inegalabil nu sunt relatate în nici una din manualele de istorie, iar, în ziare, reviste, mijloacele media subiectul este relatat sumar și episodic. Câteva interviuri cu Oleg Frunză le-am găsit postate pe internet, la fel sunt doua reportaje cu privire la activitatea organizației de rezistență ,,Majadahonda” și cartea lui Petru Bunăcalea si Andrei Calcea, primii care au scris despre eroii din Orhei. Consider că lucrarea ,,Osândiți la nemurire” este o sursă foarte importantă pentru studierea mișcării de rezistență anticomunistă din anii 1940-1941 nu numai pentru elevii din Orhei, dar și din întreaga republică.

În anii 2000 – 2004 Petru Bunăcalea a fost președintele Asociației de veterani si pensionari din
Orhei. Mișcarea de voluntariat inițiată de asociația condusă de profesorul Petru Bunăcalea și–a extins
activitatea și în localitățile rurale. Petru Bunăcalea în activitatea sa nu făcea diferența între
pensionarii de diferite naționalități, deși inițial asociația întrunea veterani de război ai Armatei
Române, foști deportați, alte persoane care au avut de suferit în urma regimului comunist .
„ Sărăcia lovește în toți bătrânii, indiferent de limba și religia lor ” , – spunea profesorul.11

Profesorul Bunăcalea a păstrat în cuget și în suflet cuvintele primei sale învățătoare Lidia Marandici „Tare vreau să vă fac oameni, să iubiți Țara și graiul nostru, să purtați în voi spiritul național, căci Omul e puternic și merge vertical în viață, dacă are carte”3 ( Anexa 15). Visul învățătoarei s-a întruchipat în personalitatea profesorului, în viața zbuciumată de luptător și în faptele lăsate moștenire pentru posteritate.

Toți cei care l-au cunoscut și noi, elevii de astăzi, apreciem unanim meritul lui P. Bunăcalea în păstrarea și cultivarea conștiinței naționale românești în acest teritoriu al Basarabiei atât de bătut de soarta istoriei ( Anexa 16 ).

Ghidați de profesorii de istorie am organizat în liceu un Grup de inițiativă pentru a instala pe fațada clădirii blocului de studii o placă comemorativă în memoria regretaților profesorii, adevărați patrioți ai neamului P. Bunăcalea și Gh. Bossi – Dumeneanu. În acest scop avem susținerea și angajamentul din partea domnului A. Calcea, președintele Uniunii Teritoriale Orhei a Veteranilor de Război.

Petru Bunăcalea a fost un mare optimist, spun colegii de activitate, și hotărât să meargă mai departe pe calea căutării adevărului istoric8. A mai publicat și alte lucrări care aduc raze de lumină și adevăr asupra trecutului nostru – trilogia ,,Istoria cunoscută și necunoscută a plaiului basarabean”, volumele ,,Basarabia răstignită”, ,,Romanul autografic al neamului”, ,,Cine suntem?” și alte lucrări cu caracter documentar.

A scris și versuri ( Anexa 18 ), în care a transmis un model de înaltă ţinută patriotică unde românismul, patriotismul, dragostea pentru neam şi ţară, mândria de a fi român au fost evocate într-o splendidă lecţie de patriotism de către cel care a simțit şi gândit româneşte. 4 

**

Versuri
P. Bunăcalea

SUNT FIU AL NEAMULUI MEU

Sunt fiu al acestui neam înrobit,  

Căruia i-au luat dreptul la nume.

Sunt feciorul acestui neam răstignit

De stăpânii întunericului, veniți din răsărit.

Sunt fiu de răzeș pe această glie

Cu nume de Ștefan cel Mare.

Pentru vitejia strămoșilor la hotare

Din Carpați, pe Nistru până la Mare.

Sunt picătură din sufletul neamul meu,

Îi simt toate durerile și amarul greu,

Port în inimă rănile lui însângerate,

Deja păgânii ce nu știu de dreptate.

Îi plâng necazurile, sărăcia și chinul

Cu versuri izvorâte din otrava durerii,

Îi plâng soarta nemiloasă, durutul

Veacurilor de asuprire și-ale înstrăinării.

I-aș cânta și bucuriile puține

Ce-i încălzesc sufletul în zile luminate,

De care rareori când are parte

Chiar și în zilele de seninătate.

Dar glasul lirei mele s-a stins

De atâta jale, de atâta plâns.

Glasu-i răgușit suspină,

geme De atâta infinită fărădelege.

I-am schimbat alte, noi, strune,

Dar din ele izbucnesc scântei, tunete:

Aduceți fulgerul, de ajuns atâta umilință!

Chemați potopul! Nimiciți jugul!

Ce ne ține asupriți cu veacul!

Vreau să cânt libertatea sfântă

A neamului strămoșesc, descătușat odată.

Și altarul speranței spre mai bine,

Spre o viață liberă, demnă în lume.

Acesta sunt eu, fiu al neamului meu,

Liber și fericit pe care-l doresc,

E visul lui de veacuri și al meu.

Ajută-ne, Bunul nostru Dumnezeu!

EMINESCU E CU NOI

Pe pământul Daciei Romane,

Sfârtecat în lung și-n lat,

Plămădit din lacrimă și sânge,

Eminescu coboară din cer înalt.

El străbate raza de Luceafăr sfântă,

Adus de soarta noastră grea,

Să ne unească cum am fost odată,

Carpații cu Marea mâinile să-și dea.

Noi am meritat o altă soartă

Pe străbunul nostru sfânt pământ,

Căci numai Eminescu ne poate fi călăuză

Spre tot ce am avut și am pierdut.

Cu Eminescu-n Siberia-nghețată

Îndurăm foame, morții ne-ngropăm,

Cu gândul la El ne visăm acasă,

La vatra noastră strămoșească.

Cu Eminescu am ieșit în stradă,

Șoptindu-i numele cu-nsângerate buze,

Cu Eminescu-n gând oprit-am tancuri,

Când le-au adus iar să ne sugrume.

Cu Eminescu am cerut limbă română

În casa noastră părintească.

El ne-a învățat o nouă doină,

Contemporană doină haiducească.

Cu Eminescu pe buze cerut-am libertate,

Căci El ne e stindard, ne e și vrere,

Cu Eminescu ( azi) luptăm pentru demnitate,

Cu El suntem de-un neam și un sânge.

( publicate în Cântece şi poezii orheiene / Gheorghe Maxian Deladolna– P. 170-183, 169 )

***

Am avut onoarea să-i fiu elevă când îmi făceam studiile la școala nr. 4 din Orhei (actualul Gimnaziu „Mihai Eminescu”). Domnul Bunăcalea a înlocuit-o atunci pe profesoara noastră de limbă română și a reușit să trezească în noi dragostea față de graiul românesc, după doar câteva lecții (avea o dicție, accent românesc și un timbru al vocii foarte frumos, iar noi stăteam și-l ascultam cu gurile căscate).

Dacă ai ajuns până la finele articolului, înseamnă că te-a interesat personalitatea domnului Petru Bunăcalea, poate chiar ai avut ocazia să-l cunoști. Ne-ar face plăcere să completăm articolul cu amintiri despre dumnealui. Scrie în comentarii când l-ai cunoscut și ce-ți amintești despre personalitatea notorie a Orheiului, care a contribuit la trezirea conștiinței naționale. 

***

SURSE:

1. Berezlogi: [lansarea monografiei „Berezlogi” de Valentin Golub] / Petru Bunăcalea // Lit. şi

arta. – 1997. – 15 mai. – P. 7.

2. Biserica „Sf. Dumitru”, ctitoria lui Vasile Lupu: [lansarea monografiei „Biserica “Sf.

Dumitru”, ctitoria lui Vasile Lupu” de Valentin Golub] / Petru Bunăcalea // Lit. şi arta. –

1998. – 16 apr. – P. 5.

3. Bosi-Dumeneanu, Gheorghe. Râsul şi plânsul verbului sau cum trece ploaia în pământ:

[Petru Bunăcalea] // Plaiul orheian. – 2006. – 29 sept. – P. 2

4. Bunăcalea, Petru, Calcea, Andrei ,,Osândiți la nemurire: Mișcarea de rezistenta

„Majadahonda” din Orhei 1940-1941: (Povestire documentară)/ – Ch. Concernul „Presa” ,

1999

5. Maxian Deladolna, Gheorghe ,,Valori spirituale orheiene”, Ed. Pontos, Orhei – Chișinău,

2009 ( pag. 100 – 107)

6. Maxian Deladolna, Gheorghe. Cântece şi poezii orheiene. – Ch., 2008. – P. 170-183, 169

7. Personalități orheiene în domeniul culturii, artei și literaturii. Dicționar bibliografic,

Biblioteca Publică raională ,,A. Donici” Orhei, Ed. Pontos, Chișinău, 2004. – P.67-69.

8. Petru Bunăcalea: [in memoriam] / Evgheni Pisov [ş. a.] // Plaiul orheian. – 2006. – 22 dec. –

P. 5

9. Valentin Golub – un împătimit de istorie şi adevăr / Petru Bunăcalea // Plaiul orheian. – 2005.

– 11 martie – P. 3.

10. https://forum.md/ru/773799 //Basarabia – pământ românesc ”Sa ne amintim de 1 Decembrie:

Omorâți de NKVD pentru tricolorul romanesc!”- 2008. – 2 decembrie.

11. http://www.zdg.md/14/social/3.php Bătrânețe ajutate de bătrâni, Ziarul de Gardă, nr. 14 / 28

octombrie 2004.

12. https://eroiineamului.wordpress.com/2009/01/06/rezistenta-anticomunista-antisovietica-

basarabia/

13. https://www.goodreads.com/book/show/15666617-osanditi-la-nemurire, Rezistenta

anticomunista si antisovietica din Basarabia: O Eternitate fără monument.

14. http://istoria.md/articol/818/Grupul_de_rezisten%C5%A3%C4%83_antisovietic%C4%83_di

n_Orhei_Majadahonda

15. www.stelapopa.unimedia.md

16. https://www.youtube.com/watch?v=YkR6jm1lbd0&feature=player_embedded/ 9 tineri uciși

de sovietici, reportaj realizat de Stela Popa.

5

Anexa 1.

APRECIERI

„Petru Bunăcalea va rămâne în memoria noastră mereu aşa cum l-am cunoscut: optimist şi hotărât

să facă ceva folositor pentru neamul nostru”

(Evghenii Pisov, Petru Bunăcalea: [in memoriam],

„Plaiul orheian”. – 22 decembrie 2006)

„Petru Bunăcalea a trecut prin albul şi negrul vremii, iar dorul şi dragostea de semenii săi i-au dat

virtute şi crez, i-au turnat tărie în caracter, căci avea un vis: să ardă fără scrum, să lumineze cu

spiritul său lumea din jur, să rămână în amintirea oamenilor atunci când nu va mai fi. Şi-a dus crucea

cu demnitate şi credinţă. A trecut prin râsul şi plânsul verbului şi mai trece demn cu ploaia în

pământ.”

( Gheorghe Bosi-Dumeneanu scriitor,

membru al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova și

România, coleg de breaslă cu P. Bunăcalea,

Plaiul orheian. – 29 septembrie 2006 ) 6

Anexa 2.

Petru Bunăcalea ( 1927 – 2006) 7

Anexa 3.

Monumentul lui Vasile Lupu dezvelit la Orhei în a. 1937 Anexa 4.

Căminul Liceului de băieţi ,,Vasile Lupu”, construit în a. 1938 de dl director Vasile Mahu. Astăzi Colegiul Pedagogic din Orhei 8

Anexa 5.

IP Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din mun. Orhei, deschis în a. 1993

Anexa 6

Colectivul cadrelor didactice în 1993

Anexa 7

Schimb de experiență cu profesorii de la Liceul Moinești, jud. Bacău, România ( 1995).

9

Anexa 8.

Ziarul Lyceum publicație a Liceului Teoretic în perioada 1994-1996, sponsor: Fundația SOROS Moldova. Colegiul de redacție: profesorii P. Bunăcalea, E. Soroceanu, elevii Victoria Chicuș, Victoria Timotin.

În nr. 7 din aprilie 1996 la rubrica Cronică liceală citim: „ De la 25 până la 30 martie profesorul de limba română Petru Bunăcalea a organizat o excursie în România. Au participat elevi ai liceului. Itinerarul a fost foarte interesant și divers. Calea parcursă de elevi – de la Orhei până la Alba Iulia – este drumul istoriei neamului nostru”. 10

Anexa 9.

Valentin Golub – un împătimit de istorie şi adevăr / Petru Bunăcalea // Plaiul orheian. – 2005, 11 martie

11

Berezlogi / Lansarea monografiei „Berezlogi” de Valentin Golub / Articol publicat în Literatura și arta. -1997, 15 mai

Anexa 10.

Clădirea fostului Liceu de băieţi ,,Vasile Lupu”. Astăzi – Colegiul Pedagogic din Orhei.

12

13

Anexa 11.

Anexa 12.

Dedicația din prefața cărții „Osândiți la nemurire”, autori P. Bunăcalea, A. Calcea 14

Anexa 13.

Membrii organizației clandestine Majandahonda ( poze din Muzeul de Istorie și Etnografie din Orhei, strada Renașterii Naționale, 23) 15

Anexa 14.

Sediul NKVD din or. Orhei ( 1940 -1941 )

Închisoarea din Orhei ( 1940 ). Astăzi în clădirea vis-a-vis de Colegiul Pedagogic

se află Fabrica de panificație „Armicom”. 16

Anexa 15

Bossi-Dumeneanu, Gheorghe. Râsul şi plânsul verbului sau cum trece ploaia în pământ: [Petru

Bunăcalea] // Plaiul orheian. – 29 septembrie 2006 17 18

Anexa 16.

Publicații unde este elogiată activitatea profesorului și scriitorului Petru Bunăcalea 19

Anexa 17

Poze din arhivele personale ale profesorilor și absolvenților Liceului Teoretic „Onisifor Ghibu”

unde îl vedem pe P. Bunăcalea printre elevi și profesori. 20

Anexa 18.

Comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *