Constanța.Faleza.Cazino.Zbor

By  |  0 Comments
Faleza din Constanța am vazut-o doar la apus. Era la început de o primăvară caldă, iar eu eram rece și pierdută.
Cazinoul era singur și trist în fața mării, ca și sufletul meu, în fața viitorului. Ne-am plăcut din prima secundă.
Mi-am dat întâlnire lângă Cazino, mi-am invitat sufletul la o plimbare. Era tăcut, rece, trist și abătut. Mi-a spus că vrea să zboare, dar îi e frică și îl dor aripile…
Cu fiecare pas simțeam cum îmi cresc aripi, prindeam la curaj și tot mai mult îmi doream să zbor, să simt libertatea, să plutesc peste norii grei, să privesc în zare, să ajung la soare și… să mă trezesc! Să cobor pe pământ, să încep un nou drum, să fac un pas, un pas spre viitor!
În această vară, l-am revăzut, nu mai era singur, rece și trist, era cu sufletul meu.
 Există locuri unde vrei să revii, așa, fără motive, doar că ți-e dor de tine…
 Cine crede în zbor, e stăpân peste zare!
Tu pe unde îți plimbi sufletul?

Comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *