Dă liniştea mai tare!
By |
0 Comments
#PriNeamt – de o săptămână vorbesc doar despre el 🙂 . În articolul precedent v-am povestit despre organizatori şi participanţi, acum vreau să împart cu voi cea mai mare realizare a mea din anul ăsta!
 |
| Foto: Attila Szabo |
Am cucerit un munte: Muntele Ceahlău!
De când am văzut programul evenimentului, mă gândeam la el, la muntele care mă aştepta să-l descopăr şi să-l cuceresc. M-am trezit dimineaţa devreme, am mâncat mai mult ca de obicei, mi-am luat rucsacul de la Petrom, în spate şi am pornit. La început eram vreo 50, dar câţiva s-au mai oprit din drum.
Cred că am avut parte de cea mai bună zi pentru urcare. Soarele ne zâmbea printre brazi, vântul a fost cuminte şi nu ne-a ţinut companie, iar urşii, căprioarele, iepurii, veveriţele şi alte vieţuitoare s-au ascuns prin pădure, să nu sperie echipa de bloggeri :).
Primii 100 de metri sunt cei mai grei, în cap îţi aleargă o mie de gânduri:”La ce-ţi trebuie? Faci muşchi la picioare, oboseşti, slăbeşti. Mai bine ai sta în hotel şi ai lenevi”, dar dorinţa şi determinarea de-a ieşi din zona de confort e mult mai mare. Mă uit spre cer, zâmbesc şi fac primul pas!
 |
| Foto: Diana Ribana La primul popas am ajuns gâfâind ca o babă, îmi tremurau picioarele şi eram deja transpirată. Am înţeles că aşa nu va merge şi m-am concentrat pe respiraţie; inspiram adânc, pe nas şi expiram încet, pe gură, şi încercam să merg cu viteză constantă, fără să încordez muşchii de la picioare. Respiraţia a făcut minuni, parcă zburam :). |
Cu fiecare pas, lăsam în urmă trecutul, simţeam cum sufletul îşi scotea câte o haină grea şi o arunca peste cărări.
La mijloc de drum am făcut o pauză foto la Cascada Duruitoarea. O cascadă gălăgioasă, de vreo 25 de metri, cu o apă cristalină, numai bună de potolit setea.
 |
| Foto: Dinu Rusu |
După cascadă a urmat o porţiune de drum mai grea, fără ajutorul băieţilor nu cred că reuşeam. N-am vrut să mă opresc foarte des, ca să nu fac pornirile mai grele. Am mâncat repede şi go, go, mai departe.
La un moment m-am trezit singură pe drum, nu vedeam pe nimeni în faţă şi nici din spate nu zăream pe nimeni. M-a cuprins un sentiment puternic de frică, dar am încercat să-l alung :). În gând cânta altă melodie: „Hai, urcă! Tu poţi! Totul va fi bine! Gândeşte pozitiv! Mergi mai departe!”
 |
| Foto: Maria Chiper |
Când am ajuns în sus, m-am uitat în jur şi am rămas fără grai. Liniştea îmi inunda sufletul, inima zâmbea cu viteză, iar gândurile dansau pe unda pozitivă! Până sus am ajuns cu sufletul curat, uşor şi liber.
 |
| Foto: Diana Ribana |
Gândurile negative sunt prea grele, ca să ajungă în vârf de munte. Acolo e o altă lume, cu alte frecvențe și vibrații, o lume magică!
Ne-am cazat la Cabana Dochia, am mâncat ceva de-ale casei şi ne-am pornit spre vârful Toaca să prindem apusul. Din păcate, n-am urcat pe vârful Toaca, pentru că nu aveam încălţămintea potrivită. Data viitoare mă voi echipa corespunzător şi-l voi cuceri.
 |
| Foto: Vlad Eftenie |
Răsăritul, scăldat în marea alpină a devenit poza mea de pe desktop 🙂 .
 |
| Foto: Alex Damian |
Am urcat 10 km în 5 ore şi am coborât în 3 ore. A fost greu, dar a meritat din plin, i-am promis muntelui că voi reveni 🙂 .
Dacă vrei să ieşi din zona de confort, să scapi de rutină, să fugi de civilizaţie şi să-ţi găseşti liniştea sufletească, urcă pe muntele Ceahlău! Nimeni nu s-a întors „nevindecat” de acolo 🙂 .
——
Să ai cu tine bocanci, (nu adidaşi simpli, cum am avut eu), ciocolată, fructe, alune, apă (poţi umple sticlele pe drum, sunt mai multe izvoare), un tricou de schimb (în caz că transpiri mai tare), haine groase, o pungă pentru gunoi, răbdare şi buna dispoziție.
——
5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy
