Cum am învățat să fac NIMIC?
Inițial am vrut să scriu doar o postare pe Facebook, dar am zis că ideile pe care vreau să le împărtășesc cu voi merită mai mult de atât.
Scriu aceste rânduri fix după ce am revenit de la Orheiul Vechi, unde am conștientizat că am făcut NIMIC.
Da, am citit bine „am FĂCUT nimic” 😊.
Sunt o femeie activă, mereu în mișcare, cu multe activități, evenimente, întâlniri, sport, lectură, gătit, gospodărit și toate astea trăite cu intesitate. Așa îmi este firea, nu prea pot să stau degeaba.
După ultimul burn out prin care am trecut, am început să caut echilibru între viața profesională și cea personală. Mi-am făcut mai mult timp pentru mine, dar se pare că nu suficient.
În această vară am trecut prin niște experiențe dureroase, care m-am destabilizat atât fizic, cât și moral.
Eram la un pas de un alt burn out, dar m-am oprit la timp! Îmi revenise migrenele, insomnia, durerile prin tot corpul.
Așa că am spus STOP!
M-AM OPRIT DIN TOT CE FĂCEAM! Am plecat la mama, în Moldova și i-am spus că vreau să merg la medici, să facem niște investigații.
Până a căuta cauzele stărilor mele emoționale este necesar să nu uităm că starea fizică n-o putem „citi” singuri. Câteva analize medicale, un tratament prescris, niște perfuzii și pastile m-au pus pe picioare, fizic.
Am început să fac NIMIC în orele cât stăteam sub perfuzii. Pur și simplu îmi ascultam corpul și încercam să mă odihnesc.
(Nu a fost nimic grav, am optat pentru un curs cu vitamine și magneziu, care şi-a făcut efectul.)
Acum câțiva ani, la primul burn out am primit de la medicul neurolog cea mai tare rețetă:
SOMN, SOARE, SPORT, SEX, SPA.
Recunosc, am cam neglijat somnul aşa că în zilele de tratament am profitat de orice clipă când îmi era somn, să dorm.
Pentru că nu e suficient tratament primit de la medic, am început să administrez și alte „medicamente”.
Întâlnirile cu PRIETENII opresc timpul în loc și contribuie la restabilirea stării de bine. Nu doar discuțiile online, dar anume întâlnirile și îmbrățișările oamenilor dragi pot face minuni.
Mulțumesc celor care și-au făcut timp pentru mine și am reușit să ne vedem. Când am ajuns pe malul Nistrului, am uitat de telefon și de alte preocupări.
Am făcut NIMIC, împreună cu prietenii. Ne-am conectat cu prezentul și am savurat fiecare val, fiecare pasăre care zbura peste râu, fiecare broască care sărea în apă. Conectarea cu natura este un alt medicament esențial în tratamentul anti surmenaj. Cu picioarele goale prin apă şi prin iarbă face minuni.
Mama are multe flori în curte, iar eu mergeam și miroseam în fiecare zi alt trandafir. Florile mamei sunt magice, ajung direct la sufletul 💗🌸.
Am prins și perseidele. Să faci NIMIC sub stele e un lux, pentru că nu le prea vedem în București.
Harbuz, porumb fiert, prune, struguri, piersici, colțunași, plăcinte, salată de vinete și multe alte bunătăți de acasă şi-au făcut efectul din plin. Statul la masă cu familia este un moment atât de valoros și important în viața noastră. Sunt atât de norocoasă că am o familie frumoasă 💗.
Când ignorăm mesajele corpului și cele ale sufletului, ne îmbolnăvim și ne epuziăm.
Mă bucur că mi-am învățat lecțiile din trecut și m-am oprit la timp, fiind conștientă ce mi se poate întâmpla dacă nu iau o pauză.
A sta în TIHNĂ este o obligație nu un moft. Prezentul trăit din plin face minuni, îți încarcă bateriile și te ajută să vâsleşti mai ușor prin valurile vieții.
Oprește-te! Ascultă-te! Conectează-te cu prezentul și învață să faci NIMIC!
Mă întorc la București mai liniștită, mai odihnită, mai sănătoasă și mai determinată să-mi trăiesc viața frumos și cu intesitate și să ajung acolo unde mi-am propus.
Îți mulțumesc că ajuns până la finalul textului acum lasă telefonul, ia o pauză și du-te și fă NIMIC.
Carpe Diem!
