Cum să începi o viață nouă?

By Svetlana | 13/02/2020 1 Comment

Nu ne-am mai „văzut” de ceva vreme pe acest blog, așa că te invit să ai răbdare cu mine, iar dacă ești nou/ă pe aici, nu mă supăr dacă vei închide acest link după primele fraze citite.

Acest articol stă în draft de luni bune și tot nu-și găsea ziua potrivită pentru a se „naște”. Nu vreau să-mi caut scuze sau să caut justificări, doar vreau să știți că acum îmi este mai greu să cern prin sufletul meu cuvintele care îmi aleargă prin creier și să le transform în texte lizibile.

Dar ajunge cu introducerea 😀 – să trecem direct la subiect.

Cum să începi o viață nouă?

Am avut câteva momente în viață când am luat-o de la capăt, dar azi vorbim despre mutatul la București. Noua noastră viață a început cu mult entuziasm, așteptări, energie și speranțe.

• Alege conștient țara, orașul, cartierul și casa unde vei începe o nouă viață. (Voi știți cât de mult ador eu Bucureștiul și nu puteam să mă mut în altă parte decât într-o zonă cu multe parcuri.) Apartamentul pe care l-am ales să ne fie casă mi-a dat multe bătăi de cap până acum (câteva luni bune am ascultat bormașina vecinilor de sus, care după ce au terminat reparația, ne-au inundat. A urmat reabilitarea blocului, iar gălăgie și mizerie. Chiar am căutat alte apartamente în cartierul nostru pentru a ne muta, dar am decis să mai stăm aici, pentru că am reușit să creăm acea căldură și atmosferă pe care o numim ”acasă”. (Plus că am făcut atât de multă curățenie în el că nu-mi imaginez s-o iau iar de la zero.)

• Explorează împrejurimile. Noi am mers și mergem mult pe jos, ne place să vorbim cu vecinii, cu vânzătorii, cu bătrânii din parcuri, etc. Doar cunoscând și comunicând cu oamenii vei începe să simți că faci parte și tu din comunitatea în care te-ai pomenit. (Pe Lia deja o cunosc toți vânzătorii de la mega)).) Niciodată nu m-am simțit străină aici, iar acest sentiment m-a ajutat foarte mult în procesul de adaptare.

• Învață regulile scrise și nescrise ale comunității și respectă-le. Noi avem program de liniște în bloc și pot spune că până a intra în reabilitare, chiar s-a respectat, cu mici abateri. Cum e cu sortarea gunoiului, cu parcările, cu terenurile de joacă, etc.

• Dă-ți check in în orașul tău, la propriu, dar și la figurat. Conectează-te cu energia locului, simte-i vibe-ul, admiră, descoperă, cunoaște, savurează și fă poze, multe poze. Cel mai greu este să-ți scoți sufletul din priza veche și să-ți cauți noi surse de inspirație. Să fii AICI și ACUM, cu trup și suflet, în prezent, lăsând trecutul în urmă.

• Crează-ți noi obiceiuri și noi amintiri. Noi am adoptat lebedele din parc și mergem cât de des putem să le dăm mâncare și să vedem ce mai fac, iar fiecare ieșire din casă se lasă mereu cu amintiri frumoase.

• Găsește echilibru între cine ai fost, cine ești și cine vrei să devii. Un nou început vine la pachet cu „depersonalizarea”. Chiar dacă tu fizic te afli în altă parte, creierul tău mereu se va întoarce în trecut și va răscoli prin amintiri. (În Moldova făceam asta și asta, iar aici nu mai pot și nici nu mai vreau să am aceeași rutină.) Am vrut o schimbare majoră pe toate planurile și asta am primit – SCHIMBARE.

• Ține legătura cu cei de acasă. Noi vorbim cu mama zilnic și asta ne ajută foarte mult să rămânem conectate la trecutul nostru.

• Nu transforma dorul în sentiment dureros. Cred că o singură dată am plâns de dor, după ce i-am închis mamei telefonul. Să fim recunoscători tehnologiilor care ne permit să fim conectați cu oamenii dragi, oriunde s-ar afla.

• Fă-ți prieteni noi, dar nu uita de cei vechi. Comunicarea este foarte importantă, mai ales la început, când îți este cel mai greu.

• Transformă fiecare zi într-o oportunitate de a descoperi și învăța ceva nou.

• Fă-ți timp pentru meditații și pentru relaxare.

Ține minte că atunci când nu mai poți, mai poți puțin, vorba lui Tibi Ușeriu.

Cu siguranță că lista de mai sus nu este un completă așa că vă invit să veniți cu sugestiile voastre. Voi cum v-ați schimbat viața? Prin ce ați trecut atunci când ați luat-o de la zero?

Iar cum moneda are două fețe, aș fi vrut să știu din timp și ce ascunde cealaltă față, mai puțin cunoscută. Poate treceam mai ușor prin acest proces complex de adaptare. Iată și cele întunecate ale noului început:

1. Durerea fizică

Cu cât ești mai matur (să nu zic mai bătrân)) ), cu atât corpul se adaptează mai greu noului mediu. Prima care te vizitează este durerea de cap, urmează cea de spate și continuă cu celelalte organe, pe rând. Recomand să citiți mai multe despre bolile psihosomatice și cauzele lor. Aerul, apa, patul, până și perna, îți afectează somnul și starea de sănătate. Partea bună e că trece.

2. Anxietatea și depresia

Vulnerabilitatea în fața noului te va purta prin diferite stări. Nu le ignora, așa cum am făcut eu la început. Apelează la un specialist, dacă simți că nu e doar o tristețe de moment. „Depresia emigrantului” nu e doar e frază „la modă”, e o stare grea și dureroasă, care nu m-a ocolit nici pe mine.

3. Depersonalizarea doare

Cum am menționat și mai sus, cel mai greu este să găsești echilibrul dintre cine ai fost, cine ești și cine vrei să fii. Când am venit în București, am simțit că nu mai vreau atât de multă expunere, ci îmi doresc mai multă liniște și intimitate. În primul an am fost doar „mama Liei” :), iar această dedicație 100%, 24/24, 7 zile din 7, pentru adaptarea copilului meu a fost cea mai bună decizie pe care am putut s-o iau la început de drum. Chiar dacă s-au lăsat cu consecințe asupra mea, nu regret nicio secundă că am pus binele copilului pe primul plan, atunci când a avut cea mai mare nevoie de mine.

4. Oamenii din viața ta au și ei viața lor.

Dacă nu mi-aș fi făcut așteptări mari de la oamenii din viața mea, poate nu sufeream atât de mult. Chiar dacă la „bine” era coadă, nu te aștepta ca și la „greu” să fie la fel. Nimeni nu îți este dator să-ți fie alături când ți-e greu, deși e uman. M-am simțit abandonată emoțional și lăsată să mă descurc singură. M-am simțit aruncată de barcă, dar bine că știu să înot și nu mi-e frică de valuri 🙂 .

5. Nu cere prea mult de la tine.

Am vrut să le fac pe toate, dar nu mi-am calculat bine resursele și așa am ajuns la epuizare morală, la insomnii și la boli. Nu suntem de fier, iar sănătatea noastră, atât fizică, cât și mentală e cea mai mare avere pe care o deținem.

6. Metamorfoza schimbării este una complexă.

Păstrează vie speranța, setează-ți noi obiective, muncește și vei ajunge la rezultate. Poate mai greu decât te-ai fi așteptat, dar merită tot efortul. Nu rămâne la etapa de „omidă”, transformă-te în fluture și zboară!

7. Nu-ți fie frică de greșeli.

„Greblele” îmi sunt cei mai buni profesori. Cu cât e mai puternică lovitura, cu atât e mai valoroasă lecția.

8. Fă mai mult loc în viața ta noilor oameni.

Nu poți să schimbi oamenii din jurul tău, dar poți alege pe cine să ții în preajma ta și lângă sufletul tău. La acest capitol mă consider o norocoasă și vreau să le mulțumesc celor care stau în primul rând la spectacolul vieții mele (voi știți cine sunteți :* )

9. Eliberează-te de trecut.

Viața la București e mult mai alertă, totul se întâmplă atât de repede de zici că 1 oră = 1 zi, iar în acest ritm e mult mai greu să te ții conectată cu prezentul pentru că el se transformă prea repede în trecut. Nu căra după tine povara trecutului, eliberează-ți gândurile pentru ceea ce urmează să vină.

10. Fă rai din ce ai.

Recunoștința este sentimentul eliberator și merită mai mult loc în viața noastră. Spune mai des „mulțumesc” și prețuiește viața!

Acest articol este mai mult o confesiune, iar pentru faptul că ai ajuns până aici îți mulțumesc și te îndemn să scrii cum anume ai început o viață nouă și care sunt „părțile întunecate” ale adaptării tale.

P.S.: Sper să te văd mai des pe aici, iar eu voi încerca să scriu mai des.

Comentarii