1 martie. Tradiții. Mărțișor. UNESCO

By  |  0 Comments

E 1 martie, e prima zi de primăvară, e ziua mărțișorului! Mi-am propus să vin cu mai multe informații despre una dintre cele mai frumoase tradiții românești.

Mărţişorul considerat vestitorul primăverii este un mic obiect prins cu un şnur alb cu roşu ce este oferit în prima zi a lunii martie persoanelor dragi. Cuvântul „mărţişor” are origini latine şi este numele popular al lunii martie.

Istoria mărțișorului

În vremea geto-dacilor, anul nou începea pe 1 martie, mărţişorul era oferit în prima zi a anului fiind considerat un talisman ce avea o putere magică prin care îi proteja pe cei ce îl purtau. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. Primele mărţişoare descoperite în urma săpăturilor arheologice erau reprezentate de pietre de rău vopsite în alb şi roşu ce erau înşirate pe o aţă.Conform surselor istorice, practica ar fi mai veche de 8.000 de ani. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul – înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii.

Romanii sărbătoreau pe 1 martie ”Matronalia” perioadă în care se desfăşurau serbările lui Marte, considerat zeul naturii, al primăverii şi al agriculturii. Aceleaşi trăsături sunt atribuite şi zeului tracilor Marsyas Silen, el este considerat inventatorul fluierului şi al sărbătorilor primăverii. În această perioadă talismanele norocoase sau mărţişoarele erau purtate la gât.

Sărbătorii îi sunt atribuite şi nenumărate legende. Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu „funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor”.

sursa

În timp, sărbătoarea s-a răspândit în toate zonele României, mărţişorul fiind consemnat prima dată de către boierul Iordache Golescu, la începutul secolului XIX, care susţinea că mărţişorul este „ca un fel de amuletă”, dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit „trebuie să-l poarte cu demnitate”. O altă sursă istorică o regăsim în ”Sărbătorile la români” (1898) a folcloristului Simion Florea Marian. Autorul notează că  în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ.

Cel mai vechi mărţişor din România datează din anul 1879 şi are forma unei inimi din argint. FOTO Trilulilu

Iniţial, fetele erau cele care purtau la gât monezi de argint legate de un şnur împletit. Conform legendei, cele ce îl purtau se împrieteneau cu Soarele. Tot în aceeaşi perioadă mărţişorul era purtat şi de către bărbaţi, la mână sau la gât, pentru a le aduce sănătate şi recolte bogate în următorul an agricol.
În trecut, fetele şi copii din Moldova şi Bucovina purtau moneda de aur sau argint la gât timp de 12 zile apoi şi-o prindeau în păr până înflorea primul arbore sau până soseau primele berze. O altă tradiţie de 1 Martie spune că fetele tinere nemăritate trebuie să se spele pe faţă cu apă  de pe frunzele copacilor sau cu zăpadă pentru a avea sănătate şi pentru a-şi găsi ursitul. În prezent, în Bucovina, băieţii sunt cei care primesc mărţişoare de la fete.
La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele. Conform ritualului, scoaterea mărţişorului reprezintă tranziţia dintre sfârşitul iernii şi începrea noului anotimp. (sursa)
Cercetătorul Ion Ghinoiu spune despre şnurul de mărţişor că este o funie a timpului, de 365 sau 366 de zile, toarsă de însăşi legendara Dochie, în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic.

Legenda mărțișorului

Voinicul care a eliberat Soarele

Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea pentru frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă simbolizează ghiocelul, prima floare a primăverii.[2]

Lupta Primăverii cu iarna

Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.[3]

Fratele și sora Hanului

„Legenda Mărțișorului este foarte veche, datând pentru Bulgari din perioada primului han. Pe când sora sa și fratele său se aflau în prizonierat, hanul le-a trimis un șoim care avea legat un fir de ață albă pentru a-i înștiința că îi va ajuta să evadeze. Cei doi au reușit să fugă, însă în apropiere de malul Dunării, el a fost ucis de urmăritori și ea atunci a dat drumul șoimului care avea legat de picior firul de ață albă înroșit de sângele fratelui său, pentru a-i da de veste hanului despre moartea fratelui. La aflarea veștii, de durere, hanul a poruncit ostașilor să poarte un fir de lână albă și unul de lână roșie pentru a-i feri de necazuri, eveniment care ar fi avut loc la 1 Martie 681. ”[4]   (sursa)

UNESCO

Pe 6 decembrie 2017 ,mărțișorul a intrat pe lista selectă a Patrimoniului imaterial UNESCO. Dosarul a fost depus de România alături de alte trei țări – Republica Moldova, Bulgaria și FRI Macedonia, în care această frumoasă tradiție a primăverii există, cu unele diferențe de formă, dar în același spirit al celebrării renașterii naturii.

Să ne cunoaștem tradițiile, să le păstrăm și să le transmitem mai departe. Să purtăm mărțișorul cu demnitate!

 

Comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *